Netul ca un blog

Pe web, noile tehnologii si aplicatii online au dus, pe nesimtite, la schimbarea obiceiurilor de navigare ale internautilor. Obiceiurile de navigare pe Internet s-au schimbat fata de cele de acum cativa ani, o confirma studiile de specialitate. Conform unui studiu al ComScore Media Metrix, realizat la cererea Washington Post, in care s-a analizat ritmul de crestere al celor mai mari 50 de site-uri de pe Internet, paginile momentului sunt Blogger.com, MySpace.com, Wikipedia si Citysearch. Patru nume practic necunoscute in urma cu un an, doi. De ce aceasta crestere brusca de popularitate?

Blogger.com, un site care ofera unelte pentru publicarea de materiale personale pe Internet (in principiu, bloguri), a avut cea mai mare crestere a numarului de vizitatori in perioada analizata.

MySpace.com, un site al carui motto este "Un loc pentru prieteni" (A place for friends), reprezinta un punct de intalnire virtual pentru oameni cu hobbyuri si interese comune, indiferent care ar fi acestea.

Wikipedia este, probabil, numele cu cea mai mare rezonanta printre internautii din Romania, aflandu-se mai mult in atentia mass-media datorita continutului partial in limba romana. Foarte pe scurt, este o enciclopedie online mai aparte, care permite oricarui vizitator sa citeasca informatii pe orice teme, dar si sa contribuie cu propriile date atunci cand crede de cuviinta.

Citysearch - ofera de cativa ani informatii locale (comerciale, dar si de divertisment), cu alte cuvinte continut indreptat catre anumite comunitati si nu catre intreaga audienta globala a Internetului. Totusi, nu a avut mare succes, de-abia anul trecut reusind pentru prima data sa treaca pe profit datorita cresterii vanzarilor de publicitate. Care ar fi explicatia acestui succes intarziat?

Serviciile bazate pe informatii locale au fost aduse pe piata prea devreme, cand oamenii nu erau pregatiti sa le inteleaga utilitatea. Serviciile locale au ramas multi ani in umbra celor cu acoperire nationala sau globala.

Internetul se reinventeaza. Site-urile bazate doar pe continut, care nu au ca principala tinta interactiunea cu vizitatorii, incep sa piarda teren. Yahoo!, cel mai vizitat site din SUA si care nu are nici pe departe un aspect batranicios, este tot mai incoltit de noii veniti care ii incurajeaza pe vizitatori sa creeze continutul propriu si sa-l modifice dupa bunul plac.

Blogurile sunt si ele un fenomen, iar site-urile care ii invita pe utilizatori sa-si publice pozele on-line pentru a le face vizibile catre toti prietenii au facut in ultimele luni obiectul unor achizitii de sute de milioane de dolari. Cumparatorii sunt, cine altii, gigantii Google, Yahoo!, MSN si AOL. Profitand de pozitiile lor bine stabilite in topurile de audienta ale Internetului, ei isi permit sa prospecteze piata in cautare de idei noi si cu potential.

Blogger.com, de pilda, a fost cumparat de Google in 2003. Compania care opereaza cel mai mare motor de cautare a profitat din plin de cresterea fulgeratoare a Blogger.com, care a avut 15,6 milioane de vizitatori in martie fata de 2,5 milioane in aceeasi perioada a anului trecut. Si Yahoo! are o pozitie in general stabila. Portalul web este cel mai vizitat site din SUA, cu toate ca ritmul de crestere al numarului de vizitatori a scazut la doar 5% anul trecut. Dintre marii jucatori, Google pare totusi cel mai capabil sa calatoreasca pe noul val al preferintelor internautilor. Numarul vizitatorilor pe site-ul sau a crescut cu 21% anul trecut. Compania nu numai ca a reusit sa-si intareasca usor pozitia de lider pe piata cautarilor online, dar castiga si din servicii pe care le ofera fie in urma copierii ideilor altora, fie dupa ce le-a achizitionat de la firme mai mici. Printre exemple: serviciul de e-mail Gmail si publicarea de bloguri pe Blogger.com. Combinand toate site-urile pe care le detine (inclusiv Blogger.com), Google a inregistrat o crestere a traficului cu 27% anul trecut, conform ComScore.

Internetul s-a priceput intotdeauna bine la construirea de punti intre oameni, numai ca acum a inceput sa o si arate. Corina Cojocaru

Sursa: Business Magazin

Google Desktop 4

La doar trei luni de la lansarea versiunii 3, Google actualizeaza populara aplicatie Desktop, oferind o multime de schimbari, mai mult sau mai putin utile. Aparut pentru prima data in octombrie 2004, Google Desktop a devenit din ce in ce mai popular, in ciuda criticilor privind intimitatea utilizatorilor care folosesc facilitati precum "search across computers".Versiunea 4 a aplicatiei aduce in primul asa numitele Gadgets, izbitor de asemanatoare cu mult mai celebrele Widget din Konfabulator, achizitionat de curand de rivalul Yahoo. In plus, acum se pot indexa mai multe tipuri de fisiere, se pot indexa fisiere si mesaje de e-mail de pe contul de GMail al utilizatorului, se pot salva setarile pe serverul Google in scopul restaurarii instantanee a setarilor pe alt computer si multe ale schimbari subtile. Noutatea absoluta insa din versiunea 4 a Google Desktop sunt deja pomenitele Gadgets. Aceste sunt mici utilitare care ofera un acces rapid la tot felul de utilitare, informatii, mici aplicatii si tot felul de gadget-uri virtuale menite sa faca viata mai usoara sau sa aglomereze un desktop pana la limita suportabilului, in functie de preferinte si pricepere.

Cu Desktop 4, compania Google dovedeste ca este in stare sa tina pasul cu concurent ca timp si facilitati, nefacand rabat de la calitate. Pentru cei uituci, pentru care gasirea unui fisier este uneori o tevatura, Desktop Search este o optiune excelenta. Pentru amatorii de desktop-uri incarcate, iar este o optiune buna, cu amendamentele susmentionate privind lipsa Romaniei din setarile unor module.Cei care insa doresc un sistem rapid si curat probabil ca se vor plictisi mult prea repede de aceste accesorii, adesea inutile, astfel incat aplicatia nu va avea o viata prea lunga pe aceste sisteme. Marinela Hrisca

Foto-tiparirea

Majoritatea masinilor care lucreaza prin fototiparire inmagazineaza informatiile despre designul caracterelor intr-o memorie a computerului. Textul care urmeaza a se culege este si el, la randul lui stocat in memoria computerului dupa ce a fost dactilografiat pe tastatura. Acest computer este conectat la masina de foto-tiparire, care de obicei contine un laser. Unitatea va folosi informatiile stocate in calculator si va transmite impulsuri luminoase pe hartia sau pe filmul foto-sensibil. Hartia sau filmul vor servi ulterior pentru a pregati placile de imprimare. Multe masini din aceasta gama au posibilitatea de a culege atat textul cat si ilustratiile. Acestea sunt deseori denumite culegatoare de foto-imagini.
Diferenta esentiala dintre sistemele de foto-tiparire din anii 60 si a sistemelor DTP care au aparut dupa 30 de ani, consta in trecerea de la un sistem brevetat, si deci foarte scump-cum ar fi de exemplu un terminal Linotype conectat la o masina Linotronic utilizand fonturile Linotype-la un asa numit sistem "deschis". Un asemenea sistem face posibil ca orice computer, cum ar fi un Macintosh sau un IBM compatibil-cu o memorie suficient de mare-sa ruleze softul DTP produs de o a treia firma. Faptul ca toate programele DTP utilizeaza limbajul PostScript face ca orice computer care ruleaza pachetul DTP sa poata comunica cu orice unitate de iesire care include un RIP. Prin urmare, un fisier de documente creat pe computer Macintosh poate fi tiparit pe orice unitate de iesire, de la imprimanta cu laser pana la o presa digitala. Ana- Maria Boca

Caractere si fonturi (continuarea)

Documentele prelucrate cu ajutorul DTP pot fi tipatite pe diferite unitati, in functie de produsul finit. Imprimantele cu laser monocrome sunt folosite pe o scara foarte larga. Ele utilizeaza razele laser pentru a genera o imagine care este apoi transferata electronic pe hartie. Imprimantele moderne lucreaza cu rezolutii de 600 pana la 1200 dpi. Tehnologia imprimarii color este mai variata, de la imprimantele cu laser la imprimante cu transfer termic, cu colorare prin sublimare si masini de fotoculegere a textului. Imprimantele cu transfer termic folosesc caldura pentru a fixa pigmentul cerat pe hartie. Intensitatea culorii este mult superioara celei realizate cu imprimantele color cu laser, dar produsul obtinut arata mai brut deoarece culorile au tendinta de a se scurge una intr-alta. De asemenea acest proces este destul de lent din cauza capului de imprimare care trebuie sa treaca de patru ori pe deasupra imaginii, lasand un anumit timp intre trecerile succesive necesar pentru a permite ca ceara sa se raceasca.
Imprimantele cu sublimarea culorii sunt in fruntea tehnologiilor imprimarii color. Produsul finit pare a fi continuu, ca o fotografie. Imaginea este compusa din puncte colorate, ca cele create prin transfer termic insa cele create prin sublimarea culorii sunt ca niste puncte care au difuzat unul in altul. Rezultatul este o imagine lucioasa avand culori foarte intense. Imprimantele cu sublimarea culorii sunt foarte scumpe si de obicei editurile mici sau firmele de design grafic apeleaza la serviciile unor firme specializate pentru a-si realiza lucrarile colorate. Alina Dobos

Televizoare cu plasma sau cu cristale lichide?

Vechile televizoare cu tub catodic (CRT) sunt din ce in ce mai putin dorite, desi preturile lor sunt in continua scadere. Unii producatori de electronice au sistat livrarea pe piata a televizoarelor CRT, pentru a se concentra pe productia de receptoare cu plasma si cu cristale lichide (LCD).
Chiar si intre cele doua tipuri de aparate exista o concurenta importanta. Potrivit companiei DisplaySearch, preturile pentru televizoarele LCD se vor reduce semnificativ anul acesta, in functie de cat sunt dispusi sa scada producatorii in urma cheltuielilor pe materialele de baza.

Batalia tehnologiilor

In magazine, ecranele cu plasma arata la fel ca televizoarele cu cristale lichide, dar asemanarea se opreste la ecranul plat si grosimea mica a aparatelor. Ecranele cu plasma folosesc o retea de celule cu gaz incarcate cu energie electrica de voltaje exacte, care creeaza imaginea.
Monitoarele LCD sunt formate din cristale lichide presate intre doua geamuri. Imaginea se creeaza aplicand energie electrica cristalelor. Fiecare dintre cele doua tehnologii are puncte tari si slabe. Oricum, ambele tipuri afiseaza o imagine foarte clara. Cu toate acestea, televizoarele cu plasma au un usor avantaj, deoarece ofera un negru mai fidel. Asta inseamna un contrast mai mare in cadrul scenelor colorate intens sau in filme.
Natura tehnologiei cu cristale lichide face ca acest contrast sa fie mai slab din cauza ca lumina "se scurge" intre pixeli. In plus, ecranele cu plasma au unghiuri de vizualizare mai bune. Mai concret, chiar daca stati pe o latura a televizorului, tot veti putea vedea imaginea la calitate buna.
Daca faceti acelasi lucru la un ecran LCD, veti observa cum se pierde putin din luminozitate si culoare. Exista maniaci ai imaginii care pot spune cu mana pe inima ca monitoarele cu cristale lichide au tendinta de a face mai neclare imaginile, mai ales in cazul scenelor cu multa miscare sau la transmisiunile sportive.
Si LCD-urile au avantaje fata de monitoarele cu plasma. De exemplu, televizoarele cu cristale lichide au o rezolutie nativa mai mare decat cele cu plasma. Mai multi pixeli pe ecran inseamna o imagine mai apropiata de cea din realitate. Pentru cei care se gandesc la economisirea curentului electric, este bine de stiut ca LCD-urile consuma mai putin decat plasmele (chiar cu pana la 30% mai putin).

Ce sa alegem?

Comparand LCD-urile cu primele modele de televizoare cu plasma, primele aveau o viata mai indelungata. Astazi, noile generatii de plasme au garantate intre 30.000 si 60.000 de ore de vizionare, iar LCD-urile - 60.000 de ore.
Asta inseamna ca, dupa acest timp, culorile incep sa paleasca si monitorul trebuie pur si simplu inlocuit, pentru ca nu exista o metoda de a repara niciunul dintre cele doua tipuri de monitoare. Modelele actuale de plasma nu mai produc efectul de "ardere a ecranului" de care se vorbea in urma cu cativa ani.
Defectiunea consta in faptul ca, daca o imagine persista prea mult pe ecran, acesta tindea sa pastreze acea imagine, care se afisa in spatele noii imagini. Televizoarele de astazi au screensavere incorporate, pentru a preveni instalarea acestor imagini "fantoma".
Oricum, este bine sa va ganditi inainte de a merge in magazine la modul in care veti folosi televizorul, cat de mult timp il veti folosi si la ce tip de programe. Corina Cojocaru

Sursa: Evenimentul Zilei

Pubicatiile editate computerizat variaza din punct de vedere al complexitatii de la simple ziare, tiparite alb- negru, pana la reviste si carti colorate. De la sfarsitul anilor '80 DTP a inlocuit treptat modele invechite prin care specialostii sau chiar firme diferite trebuiau sa execute anumite sarcini. Sistemele DTP permit unei singure persoane sa realizeze de la biroul sau o multitudine de functiuni, inclusiv scrierea si editarea, proiectarea paginilor, culegerea si pregatirea caracterelor si a graficii cu scopul de a fi tiparite.
La mijlocul anilor '80 au existat patru mari momente de cotitura in tehnologie, care au facut posibila aparitia editarii computerizate. In primul rand a contat perfectionarea computerelor personale Apple Macintosh. Firma Apple a perfectionat displayul WYSIWYG (What You See Is What You Get), adica " vei avea ceea ce vezi", la fel ca la Graphical User Interface (GUI)- Interfata utilizatorului de Grafica, care a facut posibila renuntarea la obiectivitatea de a dactilografia intr-un sir de comenzi. Acum utilizatorul poate sa foloseasca doar mouse-ul sau o alta unitate pentru a deplasa o sageata pe ecran si a activa astfel o anumita actiune.
A doua realizare a fost perfectionarea imprimantei cu laser Apple LaserWriter care asigura o inalta rezolutie de text si grafica si era un produs accesibil ca pret. Cea dea treia realizare a fost perfectionarea limbajului de programarePostScript de catre firma Adobe Systems. Aceasta permite compterelor sa comunice cu imprimantantele pentru a putea descrie infatisarea paginii ce urma a se imprima. Si in al patrulea rand a contat foatre mult aparitia pubicatiei PageMaker, softwarul de baza al paginarii. Exprsia "tehnoredactare compterizata" a fost folsita de catre Paul Brainerd, fondatorul corporatiei Aldus si co- inventator al PageMakerului. Ana- Maria Boca

Wikipedia - enciclopedia online

Imaginati-va o lume in care oricine are acces la toate cunoştinţele umane. Asa isi incepe prezentarea fundatia Wikimedia, o organizaţie non-profit care se axeaza pe cresterea, dezvoltarea si distibuirea continutului liber. Proiectele Wikimedia acopera o gama variata de domenii si sunt intr-o continua dezvoltare si internationalizare. Cel mai important proiect este Wikipedia, enciclopedia libera deschisa in 164 de limbi provenind de pe toate continentele. Enciclopedia este intr-o continua expansiune atat lingvistica cat si din punct de vedere al dezvoltarii interne avand in medie cam 60 de noi articole pe ora editia in limba engleza.
Fundatia are sediul in Statele Unite ale Americii si a fost fondata de Jimbo Wales si pana in prezent are patru filiale locale (în Germania, Franţa, Italia şi Polonia).
Proiectul Wikipedia în limba română a fost lansat în 19 iunie 2003 si de atunci au fost adaugate 13.750 de articole. Comunitatea are peste 2.500 de membri inscrisi. Pentru limba romana, acesta este cel mai activ, restul fiind inca intr-un stadiu de inceput.
Acestea au fost cateva date tehnice, acum urmeaza opiniile mele despre aceasta enciclopedie online. In primul rand Wikipedia este un termen relativ nou in vocabularul meu, doar de cateva luni de zile am inceput sa descopar aceasta enciclopedia si sa incerc sa o folosesc. Idea in ansamblu mi se pare geniala, imi place cum arata site-ul, felul cum e structurat, grafica, limbajul, prezentarea generala. Cu toate ca nu am avut timpul necesar pentru a studia mai atent fiecare coltisor al site-ului cred ca e aproape perfect. Poate sunt eu prea naiva sau poate ca demult, nimic nu a mai resusit sa ma impresioneze catusi de putin, insa Wipedia este o enciclopedie online ce merita vizitata, si chiar utilizata, dupa ce in prealabil ai mai folosit si alte surse. Spun asta pentru ca, la capitolul cantitatii de informatii m-a dezamagit.
Nu stiu cat de corecte sunt informatiile expuse, deoarece oricene le poate modifica doar printr-un clik la sectiunea "modifica". Chiar si asa am inteles ca sunt administratori care se ocupa de verificarea modificarilor aparute ulterior. Deci ar trebui ca macar jumatate din informatiile prezente pe site sunt adevarate.
Wipedia este o enciclopedie online si ca orice informatie ce se afla pe Internet nu-ti poate garanta o veridicitate 100%, insa poti gasi lucruri interesante cum ar fi citatele si proverbele din sectiunea Wikicitat.
... daca v-am starnit curiozitate vizitati www.wikipedia.org

Caractere si fonturi

Pentru a redacta textul trebuie ca unul sau mai multe fonturi sa fie instalate in sistem. Un font este o colectie de caractere cu stil si marime omogena. Aceasta poate fie sa faca parte din programul de aranjare in pagina, sau sa fie apelat de catre acesta ori de cate ori este nevoie. In mod alternativ, exista fontcartridge-uri - unitati incorporate in imprimantele cu laser care contin fonturi suplimentare, inregistrate pe chipuri ROM.
Diferenta dintre programele de procesare a textelor, cum ar fi Microsoft Word sau Word Perfect si softul de paginatie nu mai este perfect delimitata. Unele procesoare de text au anumite facilitati in specificarea coloanelor, a curgerii si aranjarii textului respectiv in posibilitatea apelarii fisierelor grafice. Diferenta consta in faptul ca tehnoredactarea computerizata pune, mai nou, accent pe proiectarea graficii si pe facilitatiile care ii permit sa prelucreze documente din ce in ce mai mari.
Graficile raster sunt imagini generate prin scanarea unui intreg ecran sau pagini, marcand fiecare punct ca fiind negru, alb sau de alta culoare. Imaginile computerizate sunt rasterizate in bitmapuri de marime si forma corespunzatoare de un Raster Image Processor (RIP) care va formata documentul de iesire ale DTP-ului includ o forma a RIP-ului. Intrarea in RIP se face cu un set de comenzi in PostScript, un limbaj de imprimanta realizat la mijlocul anilor '80 de Adobe Systems. Imaginile in forma PostScript - de exemplu imagini create cu soft de desenare - contin instructiuni pentru unitatile de iesire PostScript alaturi de o imagine bitmapata care ii va da editorului o idee despre cum va arata ilustratia ce urmeaza a se tipari. (va continua)
Sursa : revista de cultura generala "Arborele Lumii"
Alina Dobos

Scanare si bitmaps

Un scaner este utilizat la fel ca un fotocopiator, dar transforma culorile si formele imaginii scanate intr-un cod digital- acelasi pe care computerul il foloseste pentru a prelicra toate celelalte date. Lumina este reflectata pe imagine si apoi inapoi in scaner. Aici ea va atinge o arie de unitati cuplate cu incarcatura fotosensibila(CCDs). Cantitatea de lumina care cade pe CCD modifica cantitatea de curent din interiorul unitatii. Un echipament de masura foarte sensibil va afecta variatia curentului si o va transforma intr-un numar care reprezinta gradul de luminiozitate. Acest numar va determina nuanta uniu pixel. Pixelul este un mic punct care formeza imaginea pe monitorul computerului.
Imaginea digitala care rezulta se numeste bitmap( harta de biti). Odata ce a fost digitalizata, o ilustratie poate fi modificata prin programele de fotoimagistica. Acestea sunt programe de editare a bitmapurilor utilizand unelte speciale si filtre- petele pot fi sterse, fundalurile pot fi schimbate, sau se poate schimba chiar intreg echilibrul de culori. Softul fotoimagisticii poate fi utilizat pentru a crea noi ilustratii din schite. Un pachet pentru desenare constituit din termeni de constructie geometrica pura nu reprezinta un bitmap. Imaginea astfel obtinuta poate fi transmisa apoi softului de punere in pagina.
Programe ca PageMaker, QuarkXpress sau Corel Ventura Publisher permit utilizatorului sa combine fisiere separate, de tipuri diferite pentru a obtine publicatia dorita. Se fixeaza numarul si marimea paginilor, se aleg elementele paginii, se culege textul, se fixeaza modul in care acesta va intra in pagina impreuna cu imaginile. Ana- Maria Boca

IELTS lanseaza un motor de cautare online pentru studenti

Mai mult de jumatate de milion de studenti din intreaga lume pot vedea acum cat de departe ii poate duce scorul obtinut la testul IELTS (International English Language Testing System). Acest lucru este posibil in urma lansarii Sistemului Global de Recunoastere, un motor de cautare online realizat de organizatiile partenere IELTS: British Council, IDP, IELTS Australia si Cambridge ESOL, se arata intr-o informare de presa citata de www.SMARTfinancial.ro . Sistemul este interactiv si poate fi accesat gratuit. Baza de date online IELTS contine mii de institutii si organizatii din lume, care considera certificatul IELTS obligatoriu in procesul de admitere. Noua aplicatie este disponibila pe site-ul general IELTS, unde candidatul poate sa introduca numele unei anumite institutii (academice, profesionale sau chiar agentii guvernamentale) si sa afle despre rezultatele care sunt necesare admiterii la institutia respectiva. Sistemul Global de Recunoastere reprezinta, de asemenea, un instrument prin care organizatiile interesate isi pot actualiza conditiile de recrutare. IELTS testeaza abilitatile lingvistice ale candidatilor care doresc sa studieze sau sa lucreze in tari in care limba engleza este limba de comunicare.

Testul acopera cele patru abilitati lingvistice: ascultat, citit, scris si vorbit. IELTS este acceptat de majoritatea institutiilor academice din Marea Britanie, Australia, Canada si Noua Zeelanda pentru studii universitare si postuniversitare, dar si de tot mai multe institutii academice din Europa, in care limba de predare este engleza. British Council este singurul centru din Romania care organizeaza testul IELTS. Centrul de Informare si Studiu (KLS) al British Council Romania a lansat de curand Ghidul Candidatului pentru examenele Cambridge de limba engleza si la testul IELTS. Ghidul contine toate informatiile legate de inscriere, desfasurare, alternative pentru pregatire si multe alte sugestii utile. Corina Cojocaru